ana 1

la cei 67 de ani ai sai ana se simte inca tanara.stie ca de multi ani a intrat in categoria oamenilor "batrani", ani in care nu a reusit sa se obisnuiasca cu eticheta asta.pentru ea anii au lasat urme numai corpului, atat.asta o doare si o simte de fiecare data se priveste in oglinda sau cand vede fotografii vechi.ar fi putut alege diverse cai pentru a-si pastra "tineretea" dar pentru ea intotdeauna au contat lucrurile facute cu demnitate,de aceea a ales sa si imbatraneasca in acest fel.iar acum, desi inca isi mai doreste sa faca multe lucruri ca in tinerete, prefera sa le rememoreze pe acelea.de cand casa i s-a golit o data cu plecarea copiilor, ana isi petrece mult timp in gradina.amintirile ii sunt acum cea mai valoroasa avere.in fiecare zi isi aminteste cate ceva nou.se bucura ca macar memoria i-a ramas intacta, caci la batranete si asta poate fi o problema.in adolescenta isi imagina ca va avea o viata plina de aventura si neprevazut,o viata iesita din tipare si neobisnuita.acum,cand viata i se apropie de final,se bucura ca nu a fost cu totul asa.nu e bine sa traiesti la extreme,e bine sa le alternezi pt a incerca sa obtii un echilibru.asa si-a invatat si copiii.acum ei, la randul lor,sunt adulti.asta e cea mai mare realizare a ei:faptul ca i-a invatat ce inseamna libertatea,curajul,umanitatea...i-a facut oameni,in sensul in care ea intelege sa fi om.de multe ori,in orele ei de liniste,isi aminteste insa de perioada dinaintea aparitiei lor.de parintii ei si de valorile insuflate de acestia,de prietenii ei despre care acum nu mai stie mai nimic,de toate greutatile avute atunci,care acum par nimicuri.isi aminteste de toate discutiile avute cu diferiti prieteni si rade cand isi da seama ca toate se invarteau in jurul unor subiecte de moment.intotdeauna se vorbea despre prezent sau viitorul foarte apropiat.a fi tanar pentru ei insemna a trai intr-o capsula in care timpul nu se scurge.isi aminteste de orasul si de tara ei si de felul in care erau in acea perioada.fiecare zi,fiecare amintire i-l aduce in gand si pe acela care a plecat intr-o alta lume cu un an inainte.ii place sa rememoreze fiecare detaliu legat de ei doi.rade si acum cand isi aminteste de cum radeau cand se gandeau la ziua in care s-au cunoscut, atunci cand nu banuiau ca vor urma sa imparta o viata impreuna.isi aminteste totul,pana la cel mai mic detaliu, iar pe masura ce amintirile ii incalzesc sufletul,afara,in gradina se face tot mai frig.constatand asta,ana se pregateste a mai incheia o zi,luandu-si cu ea amintirile.inca o zi din viata ei.inca o zi plina de evenimente trecute si retraite,fara tristete,fara nostalgie...doar asa cum ele s-au petrecut.

ma vie en rose

imi place ca pe geamul meu se vad copacii si nu santierul din spatele lor.imi place ca in fiecare dimineata e soare.imi place ca pot dormi oricat desi ma trezesc in fiecare zi pe la 8.imi plac micurile dejun si cinele impartite.imi place ca inceputul fiecarei zile imi da senzatia unui nou inceput.imi place ca in cursul zilei sa dau o mare importanta unor lucruri marunte.imi place sa merg pe jos, sa ma plimb si sa-mi imaginez discutiile ce vor incepe la sfarsitul plimbarii.imi plac prietenii mei, la fel cum imi place familia mea, fara ei nu ar mai fi nimic.imi place sa ies din casa si sa-mi intalnesc prietena la o cafea- aceeasi prietena, aceeasi cafenea.imi place ca apoi strabatem impreuna orasul in lung si-n lat pt tot felul de lucruri.imi place ca am si mult timp pt mine, pt cartile mele,pt muzica mea, pt filmele mele.imi plac terasele seara,cu vin si prieteni,la fel cum imi plac serile cu filme si popcorn in doi.imi place sa-mi fac o mie de planuri si sa visez la cum va arata viata mea peste cativa ani.imi place sa ma uit pe geam in orice mijloc de transport as fi.imi place ca imi place la fel de mult orasul precum satul, imi place ca am avut si am ocazia de a ma bucura de amandoua.imi plac atatea lucruri incat nu le pot insirui pe toate.si chiar daca de multe ori le uit sau nu le observ,starile alea trec, ramanad viata mea plina de momente atat de frumoase incat nu le-asi schimba cu nimic altceva.